17/12/11

Era nuite i tanto die

Era nuite, tanta nuite

era nuite i l die benie.

Benie l die an tanta nuite,

Siempre que la trocida ardie,

a ancendiar la nuite

cun l sol que an nós ferbie.

Ferbie-mos tanto la nuite

que até streilhas acendie.


E quando al cuidar que la nuite


yá quedaba siempre die,
 
chegaba anton l çponer

de la calor qu´an nós decie

i chegaba-mos la manhana

ourbalhada an nuosso cuorpo,

ne l cuorpo que inda ardie.

Apuis bolbie a ser nuite

nun suonho qu´ apetecie.

1 comentário:

Tortulhas disse...

Biba, buonas nuites,

Ah, Delaide, staba eiqui a ber l que habie de screbir, quando arreparei que yá staba todo dezido: Buonas nuites!

Gustei!
Beijico
Alfredo